..despre spovedanie..
este un act suprem de recunoastere al imperfectiunii, o aplicatie practica a transpunerii noastre in lumea celor ce ne inconjoara..
am mintit
am fost lenes
am ucis
urasc
sunt manios
sunt imperfect dar doresc celor din jurul meu sa fie perfecti si sa ma vada pe mine perfect..
las diavolul sa ma ispiteasca..
atunci cand recunosc toate acestea merit sa iau viaţa de la inceput si...sin no more...pacatele iti sunt iertate....dar eu ma pot ierta???
imi doresc sa va doriti viata vesnica!
marți, 21 aprilie 2009
miercuri, 8 aprilie 2009
देस्प्रे अ da
Sfântul Vasile cel Mare arată că Duhul Sfânt „e total prezent în fiecare şi peste tot. Împărtăşindu-Se, El nu suferă împărţire. Când ne împărtăşim din El, nu încetează a rămâne întreg. Ca o rază de soare care produce bucurie tuturor în aşa fel încât fiecare crede că el singur profită de ea, în vreme ce această rază luminează pământul şi marea şi străbate cerul, tot aşa Duhul Se află în fiecare din aceia care-L primesc... şi se împărtăşesc după măsura şi capacităţile lor, căci pentru posibilităţile Duhului nu e măsură“.
Sfântul Vasile cel Mare arată că Duhul Sfânt „e total prezent în fiecare şi peste tot. Împărtăşindu-Se, El nu suferă împărţire. Când ne împărtăşim din El, nu încetează a rămâne întreg. Ca o rază de soare care produce bucurie tuturor în aşa fel încât fiecare crede că el singur profită de ea, în vreme ce această rază luminează pământul şi marea şi străbate cerul, tot aşa Duhul Se află în fiecare din aceia care-L primesc... şi se împărtăşesc după măsura şi capacităţile lor, căci pentru posibilităţile Duhului nu e măsură“.
joi, 2 aprilie 2009
pablo spune spusele din seara asta, multumesc!
Fiara de lumina
In nesfirsirea mea nesigura,
eu sint o fiara de lumina, incoltita
de frunzele si de greseala sa:
padurea-i deasa; semenii mei trec pe-aici,
foind, se-ntorc sau ratacesc;
eu ma retrag in vreme-aceasta insotit
de garda mie azi de timp impusa:
talazuiri de mari si astrii noptii.
E larg; putin e, rar si este totul.
De ochii multi vazuti de ochii mei,
de-atitea sarutari pe gura mea,
de-atita fum ce mi-a-necat gitlejul
din trenurile de odinioara:
atitea gari batrine, fara mila,
si colb din librarii fara de numar,
eu omul, muritor, am obosit
de ochi, de sarutari, de fum,
de drumuri,de carti mai indesate ca pamintul.
Acum, in miez de codru ratacit,
vuiet dusman aud si ma-nspaimint
nu de ceilalti, ci chiar de mine insumi,
de convorbirea fara de sfirsit,
de corul ce cinta mereu cu noi
si tilcurile sure ale vietii.
Pentru c-odata,
pentru ca un glas,
doar o silaba, clipa de tacere,
ori zvonul ne-ngropat al unui val
m-asaza fata-n fata cu-adevarul,
si nu mai e nimic de talmacit,
nici de vorbit, caci asta era totul:
si portile padurii s-au inchis,
colinda soare deschizind frunzisuri,
se-nalta luna precum rodul alb,si omul impacat accepta soarta.
(Pablo Neruda)
In nesfirsirea mea nesigura,
eu sint o fiara de lumina, incoltita
de frunzele si de greseala sa:
padurea-i deasa; semenii mei trec pe-aici,
foind, se-ntorc sau ratacesc;
eu ma retrag in vreme-aceasta insotit
de garda mie azi de timp impusa:
talazuiri de mari si astrii noptii.
E larg; putin e, rar si este totul.
De ochii multi vazuti de ochii mei,
de-atitea sarutari pe gura mea,
de-atita fum ce mi-a-necat gitlejul
din trenurile de odinioara:
atitea gari batrine, fara mila,
si colb din librarii fara de numar,
eu omul, muritor, am obosit
de ochi, de sarutari, de fum,
de drumuri,de carti mai indesate ca pamintul.
Acum, in miez de codru ratacit,
vuiet dusman aud si ma-nspaimint
nu de ceilalti, ci chiar de mine insumi,
de convorbirea fara de sfirsit,
de corul ce cinta mereu cu noi
si tilcurile sure ale vietii.
Pentru c-odata,
pentru ca un glas,
doar o silaba, clipa de tacere,
ori zvonul ne-ngropat al unui val
m-asaza fata-n fata cu-adevarul,
si nu mai e nimic de talmacit,
nici de vorbit, caci asta era totul:
si portile padurii s-au inchis,
colinda soare deschizind frunzisuri,
se-nalta luna precum rodul alb,si omul impacat accepta soarta.
(Pablo Neruda)
miercuri, 25 martie 2009
.....despre motivare
În seara aceasta am atins un alt vis!
Mă bucur pentru mine ca nu m-am lăsat " sedusă si abandonată" si indiferent de greutăţi am reuşit!
Întrebarea care-mi vine în minte acum în aceste clipe de euforie este: " ce as putea face pentru cei din jur ...cum as putea sa-i ajut ca si ei sa se bucure?"
Oare noi toţi "trainerii...coacii...mentorii...blogerii..." din lumea largă nu am putea sa declanşam/ declarăm:" ...Ziua Motivarii", zi în care în loc sa ne sărutăm/ îmbrăţişăm sa găsim o modalitate de expulzare a românilor din ....ceea ce ei cred ca este criza?
Vise frumoase!
Mă bucur pentru mine ca nu m-am lăsat " sedusă si abandonată" si indiferent de greutăţi am reuşit!
Întrebarea care-mi vine în minte acum în aceste clipe de euforie este: " ce as putea face pentru cei din jur ...cum as putea sa-i ajut ca si ei sa se bucure?"
Oare noi toţi "trainerii...coacii...mentorii...blogerii..." din lumea largă nu am putea sa declanşam/ declarăm:" ...Ziua Motivarii", zi în care în loc sa ne sărutăm/ îmbrăţişăm sa găsim o modalitate de expulzare a românilor din ....ceea ce ei cred ca este criza?
Vise frumoase!
joi, 19 martie 2009
Zilele trecute "zappand" prin emisiuni tv am vazut o scena dintr-un
film clasic plina de senzualitate.
Era o senzualitate pura, luminata de trairea interna a celor doi
actori pe care acum o gasim transformata in "oaproapepornografie".
Gandul m-a dus la un film minunat in care dragostea exprimata de
nemuritorii: Ingrid Bergman si Humphrey Bogart nu are imbratisari, cred ca nici
de sarutat nu prea se saruta, dar traiesc atat de intens,
exprima atat de mult incat te doare, esti alaturi lor si in final te cuprinde
furia si neputinta implinirii lor in acea viata.
Cum putem noi oare macar sa influientam schimbarea "mizeriei zilnice"
aruncate de televiziuni?
Cum putem salva din cea mai ramas pur din noi?
miercuri, 11 martie 2009
trainer sau coach?
Alain Cardon la unul din cursuri m-a intrebat " ce vrei sa fii de fapt: triner sau coach?"
De doua saptamani tin niste traininguri si ma simt asemeni unui magician sau dirijor... adrenalina imi este data de nevoia copilareasca a celor din jurul meu care ma asculta.
Au nevoie de mine si eu am nevoie de ei: eu le daruiesc si ei imi cer!
Atunci cand coach-iesc se intampla altceva: ascultandu-i duc un razboi interetnic intre ingerul cel rau si cel bun( taci- vorbeste-taci-vorbeste...) dar imi place! E altceva!
...tot Alain spunea: daca nu-ti descoperi limitele nu vei putea sa faci coaching?
Cum sa-mi descopar limitele?
Vreau sa mi le descopar?
Am nevoie sa devin coach sau un trainer?
De doua saptamani tin niste traininguri si ma simt asemeni unui magician sau dirijor... adrenalina imi este data de nevoia copilareasca a celor din jurul meu care ma asculta.
Au nevoie de mine si eu am nevoie de ei: eu le daruiesc si ei imi cer!
Atunci cand coach-iesc se intampla altceva: ascultandu-i duc un razboi interetnic intre ingerul cel rau si cel bun( taci- vorbeste-taci-vorbeste...) dar imi place! E altceva!
...tot Alain spunea: daca nu-ti descoperi limitele nu vei putea sa faci coaching?
Cum sa-mi descopar limitele?
Vreau sa mi le descopar?
Am nevoie sa devin coach sau un trainer?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
