joi, 2 aprilie 2009

pablo spune spusele din seara asta, multumesc!

Fiara de lumina
In nesfirsirea mea nesigura,
eu sint o fiara de lumina, incoltita
de frunzele si de greseala sa:
padurea-i deasa; semenii mei trec pe-aici,
foind, se-ntorc sau ratacesc;
eu ma retrag in vreme-aceasta insotit
de garda mie azi de timp impusa:
talazuiri de mari si astrii noptii.
E larg; putin e, rar si este totul.
De ochii multi vazuti de ochii mei,
de-atitea sarutari pe gura mea,
de-atita fum ce mi-a-necat gitlejul
din trenurile de odinioara:
atitea gari batrine, fara mila,
si colb din librarii fara de numar,
eu omul, muritor, am obosit
de ochi, de sarutari, de fum,
de drumuri,de carti mai indesate ca pamintul.
Acum, in miez de codru ratacit,
vuiet dusman aud si ma-nspaimint
nu de ceilalti, ci chiar de mine insumi,
de convorbirea fara de sfirsit,
de corul ce cinta mereu cu noi
si tilcurile sure ale vietii.
Pentru c-odata,
pentru ca un glas,
doar o silaba, clipa de tacere,
ori zvonul ne-ngropat al unui val
m-asaza fata-n fata cu-adevarul,
si nu mai e nimic de talmacit,
nici de vorbit, caci asta era totul:
si portile padurii s-au inchis,
colinda soare deschizind frunzisuri,
se-nalta luna precum rodul alb,si omul impacat accepta soarta.
(Pablo Neruda)

3 comentarii:

valy spunea...

Iti doresc o primavara frumoasa!

adnana spunea...

multumesc valy, primvara in suflet!

Mugur spunea...

Adnana, minunata cugetarea lui Pablo Neruda. Simt nevoia sa schimb un pic finalul "(...) si omul impacat accepta soarta." si sa-l tranform in "(...) si omul fericit se ocupa de propria soarta". Deja e deformatie profesionala si nu m-am putut abtine :)
O saptamana minunata iti doresc, Mugur